o viata-n treaga ah!Filozofia,
Dreptul si Medicina - am studiat,
Si din pacate chiar Teologia,
Temeinic si cu zel inflacarat.
Si-acuma, biet nebun, stau fara rost
La fel de intelelpt precum am fost.
..............................................................
N-am cinste, nici marire pe pamant,
Un caine n-ar fi rezistat urgiei!
Iata de ce m-am consacrat magiei,
Ca spiritul prin gura si putere
Sa-mi reveleze-o parte din mistere!
ca ascultand amar sa nu mai fiu
Silit a spune ce nici eu nu stiu;
Ca astfel sa descopar cu temei
Ce tine lumea stransa-n sinea ei,
Sa-i vad semintele, puteri preasfintite,
sa nu mai scrum zadarnic in cuvinte.
................................................................
Iar cand Naturii ucenic ii esti,
Puterile din suflet le sporesti,......
diploma de licenta
Acum 3 ani
11 comentarii:
"Simt nevoia sa-mi descarc sufletul, nu pot sa-ti ascund, asadar, c-am fost coplesit de o
mare neliniste, de-o tristete, de un anumit sentiment de descurajare si deznadejde- dar
sunt prea multe ca sa le enumar pe toate. Daca nu ma pot elibera de ele, sentimentele
acestea vor deveni de neindurat si ma vor da gata.Mi-e ciuda pe mine insumi ca am atat
de putin succes pe langa oameni in general; lucrul acesta ma preocupa in mod deosebit,
mai cu seama ca trebuie sa ajung din nou pe linia de plutire si sa-mi continuu activitatea."
Te incapatanezi sa lupti. Si ce daca? Tu crezi ca ai sa
reusesti sa "castigi"singur? Te plangi, te doare si tu tot nu vrei sa intelegi. Tot speri ca o sa se
schimbe totul curand. Doar te-a ajuns frustrarea si neputinta. Te macini usor. Tu abia poti
face pentru tine ceva si crezi ca o sa se schimbe multe. Acum tot mai tare te doare.
Durerea asta o stii bine. Si ea te stie pe tine de ceva timp.Stii bine ca ti-a invadat
tot corpul, mimntea.Si ea stie asta. Mai stie si ca degeaba striga ea din tine daca pe tine
nu te aude nimeni.Daca tu reusesti sa "fii" cum vrei o sa-ti treaca toata furia.O sa o lasi
chiar si pe biata durere sa plece. Te-a lovit odata cineva si de atunci ai cazut.Acum stii
sigur ca nu-ti mai e aproape.Iar te ajunge frustrarea cand te gandesti la asta.
Crezi ca nu e drept si iti tot repeti: de ce? Vrei sa ai multe cand de fapt ai nevoie de un
singur lucru. De ea. Acum ca iti dai seama ca nu ai nimic ai cazut iar. Crezi ca din cauza
lor ai ajuns asa.Te mai crezi tare.Atunci de ce nu te ajuti singur?Iti spun eu...pentru
ca o astepti pe ea."Vorbesti" tot timpul de ea dar nici macar nu stii cine e sau cine a fost.
Tu trebuie sa-o gasesti.Cu cat simti ca e mai aproape incepi sa ai mai multa rabdare.Parca
deja ai gasit o mica iesire catre speranta ta. Acum te gandesti cat de frumos ar fi sa poti sa zici din tot sufletul :
te rog eu frumos, poti sa ma iubesti?
"Am inchis din nou ochii. Mi-am intins bratul peste pleoape;as fi vrut sa adorm la loc,
sa fug in alta parte.Nu era vorba sa intru in alta lume;daca ar fi existat o lume ar fi
fost aceeasi;imi placeau visurile mele pentru ca se petreceau in alta parte.Evadam pe un
fir misterios de cealalta parte a cerului, de cealalta parte a timpului: atunci putea
sa se intample orice si eu nu mai eram eu.Imi apasam bratul mai tare pe obraz; puncte de
aur dansau in tenebrele verzi, dar nu mai puteam sa adorm la loc.Auzeam zgomotul vantului
in gradina, un zgomot de pasi in coridor; auzeam cu urechile mele si fiecare zgomot era
la locul lui. Eram treaz si din nou lumea se culcase cuminte sub cer, si eram culcat in
mijlocul lumii cu acel gust al vietii mele pe buze, pentru totdeauna.M-am gandit cu manie
: "De ce m-a trezit?"De ce m-au trezit?"
Vai ce spor ai avut in ultima vreme! Vroiam sa iti spun asta pe mess dar am zis sa stric putin mojo-ul postului asta cu comentarii indelungi..
Ai putea sa incerci sa-ti explici si singur. Conjunctura in care te aflai era clara. Acum incet incet ai ajuns sa fugi de lume ca sa ajungi la tine ;putin cate putin te-ai refugiat. Nici nu mai stiai cand fusese ultima data cand ai vorbit cu cineva . Ultima conversatie parca a fost una dintre cele mai plictisitoare discutii pe care o puteai purta cu cineva. Acum ? Acum nu. Acum tocmai ai ajuns sa tanjesti dupa o conversatie sincera cu cineva, poate una chiar foarte simpla dar care sa te faca mai viu. Singuratatea te-a nimicit incet, incoerenta vietii tale te-a cuprins si acum parca te-ai obisnuit. Ai adormit in universul tau restrans. Acolo in intuneric te simti totusi cateodata confortabil de singur. Gustul amar al timpului ti-a secatuit si mintea si sufletul. Starea ta placida te-a nenorocit in nefiinta asta pe care ai ajuns s-o porti pe umeri. In amarul tau de ce nu mai simti nimic ? Ti-ai lasat in urma umbra ca sa existi si acum chiar si gandul acela, ermetic, te urmareste. Durerea ti-a invadat incet incet tot corpul. Te-a secerat. Acum parca nici pe ea nu o mai simti. Tu stii cine mai esti ? Astepti amortit zambetul care sa te salveze din inexistenta ta. Spiritul tau a ajuns atat de mort in trupul tau atat de viu. Ti-ai plecat capul si parca ai simtit ca El te-a luat in brate.Ai fi vrut acum sa poti sa ii strigi « te rog eu frumos, ma ajuti ? »
"Am trecut amandoi printr-o criza, si criza a fost si in propria-mi existenta, si cred ca
atunci ne-ai salvat pur si simplu viata, ne-ai smuls din ghearele catastrofei, datorita
ajutorului tau si sprijinului pe care ni l-ai daruit; situatia in care ma aflam era fara
doar si poate, foarte critica."
Candoarea ei te cuprindea in orice moment facandu-te sa te intrebi de ce au trecut asa de repede anii?Acum parca se apropia de sfarsit. Trupul tau zacea de fiecare data langa patul in care corpul ei era bolnav. Si totusi acum se schimbase ceva. Ai inceput sa vrei sa intelegi ca vesnicia ei se topea incet. Trupul ei mereu suferise usor si tacut asa cum era si ea. Discretia si sfiala ei o facea acum mai vie in mintea ta. Si totusi de ce ea stiuse mereu cat de mult o iubesti? O stiai atat de bine incat luni intregi fara o vorba ar fi fost firesti doar din priviri. Acum era aproape de sfarsit. Poate ca nici nu e corect sa-l numesti sfarsit. Aveai sa o cunosti mereu pentru ca prin tine ea mereu va trai.
"Il privi, il sfida:ardea,exista.Lasa sa-i cada mana si cupa se sparse pe jos.El zambea
si ea goala pana la os. El ii smulgea toate mastile, pana si gesturile, cuvintele,
zambetele; nu mai era decat o falfaire de aripi in mijlocul vidului.Si mai vedea si de ce
incerca ea: in spatele cuvintelor, gesturilor, zambetelor, in tot aceeasi impostura,
acelasi vid."
"Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment
dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin
si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin
in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.Te plimbi te uiti te
invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.
E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii
ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul
si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe... Ceilalti...."
".Ai incercat sa ii spui, pe cat de bine
puteai, cum era sa fii tu. Ai descris sentimentul pe care l-ai avut intotdeauna, de a fi
neadaptat stand intotdeauna intr-o parte fata de tine insuti, privindu-te pe tine insuti
prin lume si intrebandu-te
daca asa simtea toata lumea. Ca ai crezut intotdeauna ca ceilalti oameni aveau o idee mai a
ceea ce faceau si nu se gandeau prea mult de ce.Ai vorbit despre prima ta zi de scoala. Cand
ai plans si te-ai agatat de piciorul ei."
"Sunt la fel de fragil azi ca si ieri ca si acum zece ani. Doar ca masca mea este perfecta.
Nici un muschi nu mi se clinteste pe fata. Nu vei putea citi vreodata nesiguranta in
privirea mea. Stiu ce fac, merg drept si hotarat. Nimic nu ma poate abate de la sensul
ales. Inauntrul meu insa, neincrederea sapa ca o cartita neostoita iar experienta este
doar un algocalmin care scade febra."
Trimiteți un comentariu