miercuri, 4 noiembrie 2009

salitos cu nisip















am pus capac pe fundul sticlei,
nici marul nu e-n gatul tipei
si nici in somn..
`al naibii` palindrom..
intru pe google si accesez..DISCORDIA.com

din tei,
dualitatea unor noi idei,
impartasesc marinimos..
osiris si procesari de nedescris.

merg, pasesc, calca
loading mind...
`cu minte` se descarca..
si efectiv nu vad ce te surprinde,
o mica parte din minte tinde..
spre as cere scuze in mod direct,
doar neuronul cel din urma e in efect,
cu disponibilitatea unui alienat defect.

dar ea si tu cu supraeul,
solicita-ti un flux cert, lichid si exigibil..
soptesc abil:

DA!existi!....inchid ochii,
in suflet imi persisti...


7 comentarii:

Anonim spunea...

"Vreau sa notez undeva un anume lucru:am incercat sa iert.Si totusi.Au existat perioade in viata mea, ani intregi, in care am fost stapanit de furie.Oroarea ma intorsese pe dos.Incercam o oarecare satisfactie in amaraciune.O cultivam.Uratul guverna afara,la exterior si eu l-am invitat in interiorul meu.Ma incruntam la lume.Si lumea se incrunta la mine.Eu si lumea ne priveam cu dezgust reciproc.Oamenii traversau pe celalalt trotuar ca sa ma evite. Si ca sa fiu sincer, nici macar nu eram cu adevarat furios.Imi trecuse.De multa vreme imi lasasem mania in urma.O lepadasem pe o banca dintr-un parc, apoi ma ridicasem si plecasem.Si totusi.O purtasem atata vreme in mine, incat nu mai stiam sa fiu altfel.[...]Primele zile au fost crunte.Trebuia,in fata oglinzii sa invat sa zambesc.
ioa: Iar zambetul se intorcea la mine"

Ioana spunea...

Moartea e un fenomen simplu in natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce ispita. Inainte de a fi depus aici, in aceasta celula, din care nu voi mai iesi decat pentru a intra intr-o captivitate perpetuam in plimbarile mele solitare pe la marginea orasului, pe poteci, uitandu-ma in jos si privind pamantul, un sentiment senin se insinua in sufletul meu, la inceput de dragoste pentru el,pamantul negru,tacut, linistit, apoi de atractie, de dorinta, un fel de melancolie, de nostalgie blanda, de a ma culca pe el si a ramane acolo intins pentru totdeauna.Ceea ce si faceam, stand cu ochii spre cer, pana ce adormeam. Ma trezeam coplesit de un adanc sentiment de regret : de ce m-am mai trezit ?
Tandra nepasare fata de lume te poate stapani intr-adevar numai cand te simti strain de propria-ti fiinta, dar cand, dimpotriva, ai constiinta ca ea este totul ?Stii cu certitudine ca acest totul nu va mai fi liber niciodata ?

Ioana spunea...

"The important thing in life is to believe that while you're alive, it's never too late. I promise you, Jean, no matter how bad things look, they look better awake than they do asleep. When you die, there's only one thing you want to happen. You wanna come back."

Ioana spunea...

" Intre viata asa cum este ea si acea viata, cum ar trebui sa fie, exista o deosebire atat de uriasa, incat cel care nu urmareste decat ceea ce ar trebui sa se petreaca si nu urmareste ceea ce se petrece in realitate, mai degraba isi ruineaza existenta decat sa o mentina; omul care emite pretentia la bine este sortit disparitiei printre atati alti oameni care nu sunt buni."

Ioana spunea...

in momentul cand ai un gand aplica-l si asculta-l pentru ca in momentul in care va reveni nu va mai fi cel bun si nu va mai avea aceeasi valoare

Ioana spunea...

"Toti cautatorii de sensuri sunt oameni irmediabili pierduti. Este evident ca ne referim la naturile problematice, nu la acelea ce au gasit inainte de a cauta.[...]Pentru ce acei care au cautat prea mult au sfarsit prin renuntare sau disperare? Fiindca este absolut imposibil sa gasesti in viata un sens a carui valabilitate sa fie evidenta si imperioasa."

grz spunea...

http://aberatiomentalis.wordpress.com/